Joaca

Joaca

sâmbătă, 10 iulie 2010

Govora- statiunea fara varsta


Astazi am navigat, dar marea nu a fost la fel de linistita ca de obicei. Prinsa in vartejul paginilor m-am ciocnit de un articol. Articol care m-a facut sa visez. DA!! Visez si acum la Govora si la momentele minunate pe care as putea sa le petrec acolo. M-am lasat condusa de val, am impletit armonios visul cu realitatea si am scris aceasta poveste. Sper sa va placa si mai sper sa va conving ca merita sa petreceti cateva zile pe acest taram de basm- Baile Govora.

Govora- statiunea fara varsta

    O sa derulam caseta timpului, nu cu un an, nici cu 10 ci o sa mergem acum 800 de ani. Atunci cand oamenii munceau de dimineata pana seara la camp, cand bogatia se masura in animalele care ocupau grajdurile, atunci cand masa era plina de bucate culese din gradina . O sa ne intoarcem in acele vremuri cand oamenii erau simpli si buni la suflet, cand savurau cu pofta aerul curat, cand se cinsteau cu un pahar de vin si isi potoleau foamea cu o bucata de slana. Am oprit aici caseta timpului pentru ca am vazut multi oameni zambind atunci cand muncesc, zambind la o floare din gradina, la un copac rodit…zambind la soare. Dar le-am vazut si mainile, maini crapate si batatorite de munca. Oameni care nu tin cont de durere, necazuri, boli….oameni care nu contenesc din munca pentru ca doar astfel vor avea masa plina de bucate. 

    Dumnezeu era mandru de acesti oameni si s-a gandit ca merita rasplatiti. De atunci culturile au fost din ce in ce mai bogate, oamenii cu zambetul pe buze se inchinau lui Dumnezeu si multumeau pentru vremea buna. Soarele incalzea ogarele, vantul le alinta, iar ploaia le potolea setea. Totul era atat cat trebuia. Dar parca nu era suficienta rasplata. Atunci Dumnezeu a trimis un inger printre oameni, l-a facut om, i-a dat o casa si l-a pus sa munceasca, sa se odihneasca  si sa se bucure de viata atat cat se bucurau oamenii. Peste 1 an Dumnezeu l-a chemat la el si l-a intrebat cum a fost pe pamant. 

-  In acest an am trait precum oamenii de rand, am muncit cot la cot cu ei, am cinstit un pahar de vin in rasetele copiilor si m-am lasat alintat de vatul cald de vara. Oamenii sunt fericiti pentru ca simt ca Tu esti alaturi de ei, simt ca ii iubesti. Dar….Doamne…..oamenii sunt facuti din oase si carne iar gerul aprig de iarna, vantul rece de primavara, caldura din vara, trecerea anilor, toate acestea lasa urme. Pe batrani ii dor oasele, tinerii sufera de boli ale plamanilor, femeile intampina probleme de sanatate si din acest motiv dau nastere mai greu copiilor. Sunt oameni care vor sa munceasca si nu pot din cauza durerilor.

   Dumnezeu a hotarat ca oamenii merita mai mult, mult mai mult si s-a gandit sa ii ajute pe oameni aducand un colt din rai pe pamant. A chemat ingerul si i-a spus:

- Am dus un colt din rai pe pamant, aici nici iernile nu vor fi prea aspre, nici verile calduroase. Este locul unde domneste linistea, dealurile sunt acoperite de paduri dese de fagi, stejari si pini, izvoarele vindecatoare curg nestingherite printre culmi iar  in pamant am ascuns ape sarate care vor vindeca trupurile oamenilor. Acest loc este binecuvantat si toti cei care vor calca pe aici vor cunoaste linistea, odihna si se vor vindeca. In acest colt de rai vor gasi alinarea si vindecare in orice perioada a anului si portile vor fi mereu deschise. Peste ani in acest loc se va construi o manastire pentru ca nu trebuie sa uitam  de bolile sufletului si acestea trebuie tratate. Am terminat! Am oferit oamenilor un loc in care sa uite de griji, probleme sa-si vindece sufletul si trupul, acum totul depinde de ei, trebuie sa-l descopere, sa-l cutreiere si sa nu-si piarda credinta.

    Anii au trecut si acest loc a suferit cateva transformari, la poalele delului Cosul Mare se inalta acum Manastirea Govora, apele sarate au fost descoperite de oameni si acum ne putem bucura de ele datorita statiunii care a fost inaugurate in 1910. Cei care au calcat prin aceste locuri au simtit bunatatea lui Dumnezeu, s-au vindecat, odihnit si au prins forte noi pentru a merge mai departe. Acei oameni stiu unde este acest loc. Au simtit! Pentru cei care nu au avut ocazia sa se bucure de aceste locuri binecuvantate le spun sa nu mai amane. Sa inhame boii la car sau sa se urce in masina, tren, autocar si sa poposeasca in nord- estul judetului Valcea, in orasul Govora. Si nu uitati!!! Dumnezeu a creat acest loc pentru noi si trebuie sa ne bucuram de el!!!


Am fost inspirata de articolul pe care il gasiti aici. Intrati, cititi si lasati-va purtati de val....merita. 

3 comentarii:

  1. Foarte frumos scris despre Gavora,un loc minunat unde as vrea sa merg si eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sincer, nu am auzit pana acum de Govora. Ideea concursului mi se pare interesanta. Citind aceste randuri, aceasta poveste minunata, pot doar sa spun ca Govora a devenit un loc pe care mi-am propus sa il vizitez...cine stie...poate ca ingerul acela, trimis de Dumnezeu, a mai zabovit pe acele meleaguri minunate.
    As dori sa stiu daca statiunea poate fi vizitata tot timpul anului, sau numai in anumite perioade.

    RăspundețiȘtergere
  3. rodikuttza: ma bucur ca iti place povestea, ma bucur ca te-am convins ca merita sa iti petreci un concediu in Govora. Poti sa te bucuri de Bai in orice perioada a anului pentru ca statiunea este deschisa in toate anotimpurile.
    rodica: avem foarte multe locuri frumoase in Romania si nu trebuie decat sa le descoperim. Govora se numara printre ele.

    RăspundețiȘtergere